Desi mai pastrez in inima amintirile urite, durerea si raul, simt ca am nevoie sa te vad, sa-ti string mana ta mare si puternica, sa te cuprind. Iarta-ma...
Copilaria... tin minte totul... Noi, mama, tu, betia... Galagie, bataie, lacrimi, fuga, descult, zapada...
Adolescenta... Noi, mama, tu, betia... Galagie, bataie, lacrimi, fuga, grajdul, funia, mama, salvarea, eu, razbunarea...
Majoratul... Noi, mama, tu, betia... Galagie, eu, tu, razbunare, liniste... Liniste in casa, pojar in suflet.
Viata... Betie, galagie, lacrimi, batai, razbunari, taceri, ura, cainta... Viata e un sir infinit de cuvinte.
Mama: ...nu trebuie, asa cum este, dar e tatal tau...
Da, am inteles asta poate doar acum. Tata, te iert! Te iert, poate pentru ca am mostenit de la mama vesnica speranta ca poate te vei schimba. Te iert pentru ca tin minte amintirile placute despre tine. Tin minte cum i-mi placea mana ta grea care ma cuprindea noaptea, care ma incalzea. Pielea aspra din palmele tale muncite. Pescuitul. Inghetata. Pepene verde.
Iarta-ma pentru picioarele, pumini si palmele mele. Iarta-mi cuvintele.
Mai crescut. Nu cred ca ai crezut vreodata ca s-ar putea intimpla asa ceva.
Eu nu-mi pot imagina viata mea asa cum ai trait-o tu pe a ta. Si eu i-mi spun: NU BEA!
Te iert... In curind vin acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu despre ce gandesti?